Părinții și relațiile adolescenților

  1. În ochii părinților și ai adulților, în general, relațiile periclitează viitorul adolescenților
    Părinții aduc argumente precum lipsa de stabilitate a acestor relații, faptul că sunt scurte și cu emoții intense
    și sunt îngrijorați că adolescenții nu prioritizează lucrurile cu adevărat importante, irosind timp și energie
    care ar putea fi investite în viitorul lor, în educație sau în potențiala carieră profesională. De multe ori
    participanții asociază atitudinea adulților cu ceea ce ei numesc „mentalitate comunistă”, în special în discuțiile
    despre părinți și profesori.
  2. Inhibarea comunicării dintre părinți și copii
    Adolescenții observă că între ei și părinții lor există nu doar un gap generațional, ci și o criză de comunicare,
    potențată de posibilele momente dificile din viața lor: adolescența și turbulențele ei, alături de criza
    „cuibului gol”, pe care părinții o resimt atunci când realizează că adolescenții încep să se separe de ei și intră
    în relații amoroase. Pe de altă parte, adolescenții se referă la ei înșiși ca fiind „copii”, consideră că asta este
    o urmare a felului în care se poartă părinții cu ei – supraprotectivi, mențin dependența și împiedică formarea
    autonomiei, lucruri care vin la pachet cu menținerea unui nivel scăzut de încredere în sine la adolescenți, chiar
    dacă intențiile părinților pot fi cele mai bune. De asemenea, participanții au punctat și discriminările culturale
    și sexuale pe care părinții lor le perpetuează: „băieții cam fac ce vor, fetele nu prea pot”, motivele fiind plasate
    undeva în moștenirea a ceea ce ei numesc „mentalitatea comunistă” sau mai degrabă a fricilor și măsurilor de
    precauție pe care trebuiau să le ia familiile tinerelor, în lipsa metodelor contraceptive sau a posibilității de a
    renunța la o sarcină nedorită. O altă categorie de probleme o constituie lipsa prezenței și a implicării directe a
    părinților în activitățile adolescenților: „Lucrez în teatru, dar de 2 ani jumate ai mei nu au venit niciodată
    să vadă cu ce se mănâncă. Stau și până la 5 dimineața la teatru și ei nu-mi spun un cuvânt”/ „Mama îmi oferă tot
    felul de servicii în loc de afecțiune. Înțeleg că atunci când era mică a avut multe lipsuri și era mult mai greu,
    dar pe mine nu m-a mai îmbrățișat de nu știu când.” Astfel de exemple au fost relatate de participanți cu emoție,
    uneori chiar cu lacrimi în ochi, ceea ce demonstrează nu doar autenticitatea trăirilor, ci și un nivel foarte
    ridicat de frustrare și suferință pe care adolescenții îl trăiesc în relațiile cu părinții lor. Chiar dacă se află
    într-un proces de separare de părinți și independizare, unii dintre ei admit că nu vor să taie de tot legăturile
    cu părinții lor, ci își doresc să păstreze „măcar un fir”.
  3. Diferențele de mentalitate și așteptările nerealiste ale părinților
    „din dragoste și frică se trage diferența de
    comunicare dintre generații”/„o grijă și o dragoste
    prea mari”/„[părinții] din experiența lor știu mai
    bine ce e bine și ce nu”

Adolescenții au discutat despre idealizarea imaginii copilului, care nu e văzut ca o ființă independentă, ci ca
ceea ce vor părinții ca el/ ea să fie: „e ca și cum ai vrea să bagi un cub într-un triunghi”, spunea unul dintre
participanți, referindu-se la incongruențele dintre așteptările/ exigențele părinților și abilitățile/pasiunile/
interesele/identitatea copiilor lor. Deși admit că „părinții au mai multă experiență de viață și știu mai bine”,
adolescenții relatează propriile conflicte cu familia, majoritatea acestora fiind explicată prin faptul că nici
părinții nu își cunosc copiii și nici copiii nu își cunosc cu adevărat părinții: „le e frică să nu pară vulnerabili,
nu vor să admită dacă au greșit ceva ca și când asta le-ar strica imaginea”.

Capacitatea adolescenților de a învăța din greșeli pare să fie limitată atât de încercările adulților de a le oferi
lecții de viață „de-a gata”, cât și de modelul oferit de acești adulți, pentru care greșelile sunt ceva greu de
acceptat și greu de recunoscut.