Abuzul e ca o intersecție. Pentru victimă, e o intersecție cu sens giratoriu, în care se poate învârti la nesfârșit. Pentru un/o martor/ă, e genul de situație în care nu mai poți da înapoi, pentru că te claxonează conștiința. Iar o dată ce te-ai nimerit acolo ai două drumuri dintre care poți alege. Pe unul ajuți victima, pe altul o încurci. În part I am vorbit despre cum ajuți victima, iar acum ne uităm la reacțiile care mai rău fac.

Part 2: Cum încurci

Uf, se pare că ai făcut o întoarcere greșită și ai ajuns pe drumul care mai mult încurcă victima. Uite câteva semne după care să-ți dai seama că nu ești pe drumul cel bun. Dacă treci prin lista de mai jos, o să-ți fie mai ușor să le recunoști din timp și să schimbi direcția.

1. Nu apăra abuzatorul

Imaginează-ți că persoana despre care afli că e abuzator îți e prieten. Râdeți la aceleași meme-uri, ați și ieșit împreună de câteva ori. Ce auzi acum de la victimă pare pur și simplu că vorbește despre o altă persoană decât cea pe care o cunoști. Asta nu înseamnă că persoana abuzată minte sau exagerează detaliile abuzului, doar că relațiile și percepțiile voastre sunt diferite.

De multe ori agresorii au două fețe: una pe care o arată societății și o alta total opusă pe care o vede doar victima. Așa că încearcă să nu sari imediat  în apărarea abuzatorului, chiar dacă ai dubii cu privire la abuz. Caută indicii, iar până atunci încearcă să eviți comentarii care ar putea descuraja sau îndepărta victima.

✋ Uite o listă de lucruri pe care sigur NU VREI să le spui:

• Chiar nu vă puteți înțelege?
• Dar erați așa drăguți împreună!
• E totuși persoana pe care o iubești!
• Te iubește, chiar nu-i poți ierta greșelile?

2. Nu învinui victima

Chiar dacă ți se pare că victima nu a luat cele mai bune decizii, nu ajută să i le reamintești. Da, a ales să fie în acea relație și prin asta a permis abuzul, dar faptul că stă de vorbă cu tine înseamnă că vrea să schimbe ceva. De multe ori, în loc să fie învinovățit agresorul, abuzul îi este pus în cârcă victimei, pentru că nu a făcut ceva să-l oprească. Poate în loc să învățăm victimele despre cum să se apere, ar trebui să ne concentrăm atenția pe agresori. 

3. Pericolele bârfei și lipsei de reacție

Învinovățirea victimei sau apărarea abuzatorului pot fi subtile și mai greu de recunoscut, dar există două comportamente care rănesc pe față și pe care toată lumea le poate recunoaște ușor:

🙊 Bârfa – Ți se pune în brațe povestea abuzului și nu știi ce să faci cu ea. Cum ar fi s-o dai mai departe, să povestești cuiva despre ce-ai aflat? Chiar dacă intenția ta nu e bârfa, o poveste atât de intimă poate deveni imediat un zvon care să ajungă pe holurile școlii și la urechile victimei, sau ale agresorului. Și ghici ce, bârfa în cazul ăsta este tot un abuz, prin dezvăluirea secretelor ajungi și tu să contribui la el.

🙈 Lipsa de reacție – Dacă ascultând povestea îți zboară gândul în altă parte, îți vine să schimbi subiectul sau vrei ca victima să se oprească din povestit, cel mai bine e să recunoști că te depășește subiectul. Experiența unui abuz te poate copleși și vei avea tendința de a pune limite între tine și victimă. Informează-te, învață să asculți fără să judeci sau să dai sfaturi și abia apoi revino la povestea victimei. 

Abuzul e ca o intersecție. Pentru victimă, e o intersecție cu sens giratoriu, în care se poate învârti la nesfârșit. Pentru un/o martor/ă, e genul de situație în care nu mai poți da înapoi, pentru că te claxonează conștiința. Iar o dată ce te-ai nimerit acolo ai două drumuri dintre care poți alege. Pe unul ajuți victima, pe altul o încurci. Nimeni nu are carnet de martor, nu te panica. Îți propunem să treci printr-o școală de reacții, ca să vezi care sunt cele mai potrivite pentru drumul pe care vrei să-l apuci. 

Uite mai jos cum arată ciclul abuzului, ca să înțelegi în care fază intervii, dacă te hotărăști să o faci:

Part I: Cum ajuți 

Felicitări, ai ales drumul ajutorului! Deși e greu să știi dinainte ce gropi s-ar putea să te aștepte pe parcurs, sunt câteva lucruri pe care le poți face să te pregătești.

1. Ascultă fără să judeci

E poate cel mai greu lucru, pentru că chiar nu ne-a învățat nimeni să facem asta. Dar se poate. Dă-ți jos căștile cu prejudecăți și fii cu urechile ciulite la drum. Pentru cineva care a trecut prin abuz, recunoașterea problemei e primul pas către vindecare. De asta e super important ca persoana să se simtă ascultată și nejudecată. În povestea sa vor apărea sigur alegeri care o să te uimească și o să-ți vină în minte comentarii de genul „Nu-mi vine să cred că ai rămas în relație atâta timp”, „Trebuia să-ți dai seama mai devreme”. Încearcă să le păstrezi pentru tine, iar atenția pentru poveste.

Faptul că te-a ales pentru a-ți spune prin ce trece e un semn de încredere și de speranță. Dar asta nu înseamnă că tu ai avea expertiză în materie de abuzuri. Ține minte că ești acolo să asculți, nu să joci cartea expertului, sau să te apuci să faci presupuneri și să dai sfaturi despre ce-ai fi făcut tu în aceeași situație. E imposibil să înțelegi din prima complexitatea unui abuz, așa că, pentru început, oferă toată empatia și suportul de care dispui și lasă sugestiile pentru mai târziu. Uite câțiva pași către o ascultare activă:

👐 Fii cu totul acolo

Probabil că i-au trebuit zile, poate luni întregi persoanei din fața ta să-și strângă curajul pentru a deschide discuția asta. Mulțumește-i cu atenția ta completă. Adică fără notificări care să bâzâie în jurul discuției voastre ca niște muște enervante.

🤲 Oferă feedback

Cuvinte precum înțeleg, aha, continuă, te ascult, sunt aici, folosite cu sinceritate (adică nu ca la ora de mate atunci când încerci să pară că știi despre ce vorbește profu`), stimulează și validează persoana cu care vorbești. Folosește-le cu încredere. 

🙏 Respiră adânc

S-ar putea să ți se pară că situația te depășește sau pur și simplu să nu înțelegi cum cineva a acceptat să treacă prin abuz. Respiră adânc, lasă gândurile care încep cu „trebuia să…”, „dar de ce nu…?” să treacă și păstrează-ți atenția pe ce spune persoana din fața ta.

2. Informează-te

Să ai o hartă înainte să pornești la drum ajută, mai ales dacă te pricepi la rătăcit. Poveștile cunoscuților despre drum pot fi valoroase, dar o hartă obiectivă, care nu are propriile prejudecăți, e mai sigură. La fel și cu abuzul. 

O să-ți fie mai ușor să dai sfaturi bazate pe lucruri prin care ai trecut tu sau cineva cunoscut, dar adu-ți aminte că fiecare situație de abuz e unică. Există câteva lucruri de bază despre abuz și despre reacțiile victimelor pe care ar fi mai bine să le știi atunci când vorbești cu cineva care trece prin asta. Pe o parte dintre ele le poți afla dacă citești despre diferitele forme de abuz la secțiunea Tipuri de abuz.

Ai aflat despre abuz, ai sfătuit victima să iasă din relația toxică și începe piesa de final fericit. Cum nu suntem într-un film, ăsta nu-i mereu cazul. Odată ce afli despre abuz o să ai automat niște așteptări de la victimă. Pe care s-ar putea să le îndeplinească sau nu. Dacă nu se întâmplă, nu înseamnă că nu merită sprijinul tău în continuare, până când va reuși s-o facă. Dacă în loc de sprijin îi oferi prejudecăți, există riscul să le resimtă ca pe un nou abuz, să se îndepărteze de tine și, în final, să ducă mai departe ciclului abuzului pentru că s-a simțit neajutorată și dezamăgită. 

3. Oferă spațiu – fizic și emoțional

Sigur ai trecut și tu odată prin ceva care te-a răscolit puternic și care ți-a ocupat mintea zile întregi. Mai știi cum te gândeai la asta și în drumul spre liceu, și la ore, chiar și în pauze? La fel, din cauza traumelor suferite, victimele sunt de multe ori blocate în momentele de abuz. Din nevoia de se descărca, s-ar putea să ajungă să-ți povestească atât de multe încât să te obosească sau chiar să te irite. Dacă se ajunge la asta, încearcă să muți atenția de pe evenimente pe emoții. Poți întreba: „Cum te-a făcut asta să te simți?”, „Dacă ai privi cele întâmplate din afară, ce ai simți despre ceea ce s-a întâmplat?”.

Dacă simți că s-a creat între voi un spațiu în care victima s-a deschis, e important să încerci să-l păstrezi deschis, dar fără să te coste liniștea ta personală. Iar dacă e blocată într-un spațiu fizic în care se întâmplă abuzul – acasă, la școală, la muncă – vorbește cu un adult de încredere: unul dintre părinții tăi, psihologul școlii ca să vezi cum ai putea să o scoți de acolo în siguranță. 

Dominare, umilire, intimidare, pedepsire, izolare. Abuzul emoțional e ca un monstru cu mai multe capete care ne calcă în picioare limitele personale. Uneori o face printr-o acțiune, alteori tocmai lipsa unei acțiuni e ceea ce doare. Uneori ceea ce spune e problema, pentru ca alteori să tacă chiar când ar fi mai mare nevoie să spună ceva.

Nu știi niciodată ce față o să-și arate, așa că uite niște semne după care să-l recunoști, chiar dacă-l întâlnești între patru pereți sau în centrul orașului:

• îi auzi de departe țipetele și tonul ridicat
• scoate din buzunar ironizări și insulte pe bandă rulantă
• strecoară amenințări de răzbunare, părăsire sau sinucidere prin conversații
• îi place să te învinovățească sau să-ți amintească ce nu faci bine
• o face pe paznicul cu relațiile tale sociale, felul în care îți cheltuiești banii, cum te îmbraci, ce faci, deși nu i-a cerut nimeni
• îți depășește granițele intimității fără nicio semnalizare: îți citește mesajele, îți umblă prin rucsac sau chiar prin jurnal
• uneori dispare și nu-ți mai răspunde cu zilele, ca o formă de pedeapsă pentru ce ai făcut greșit
• te face din cuvinte și îți dă peste cap percepția, cât să vezi lucrurile într-o lumină favorabilă lui
• te șantajează și nu se oprește doar la o tehnică: auto-victimizare, sextorsion, revenge porn sau dezvăluirea secretelor tale. Nimic nu-i e străin

💫 Odată ce abuzul emoțional și-a făcut loc într-o relație, cei doi parteneri fac schimb de roluri și devin, pe rând, victimă și agresor. Pentru cineva din afară dansul în cercul vicios al abuzului e invizibil, pentru că nu lasă urme la vedere. Totuși poți să-ți antrenezi ochiul, ca să vadă un pic mai în interiorul victimei niște semne care arată cu degetul către abuz emoțional:

• Încredere și stimă de sine scăzute
• Sentimente de inferioritate, inutilitate, neputință, neîncredere în ceilalți
• Dezvoltarea unor fobii, comportamente repetitive sau compulsive, tulburări de somn, de alimentație, anxietate, depresie